| 1.
|
MĂIESTR'IE, ( 2, 3) măiestrii, s.f. 1. Pricepere, iscusinţă deosebită; talent, dibăcie, artă. ◊ Măiestrie artistică = totalitatea elementelor pe care le pune în valoare artistul în procesul desăvârsirii unei opere literare sau de artă. 2. (Înv.; concr.) Lucrare, operă, creaţie. ♦ Lucru care denotă iscusinţă sau mestesug în execuţie; unealtă, instrument, aparat ingenios. 3. Meserie, mestesug (care cere pricepere). [Pr.: mă-ies-] - Măiestru + suf. -ie.Sursă
: DEX'98
( 23661)
- claudia |
| |
| 2.
|
Măiestrie ≠ neiscusinţă
Sursă
: Antonime
(71413)
- siveco |
| |
| 3.
|
MĂIESTR'IE s. 1. artă, dibăcie, iscusinţă, îndemî-nare, mestesug, pricepere, stiinţă, talent. (Obiect făcut cu multă ~.) 2. v. virtuozitate. Sursă
: Sinonime
( 192696)
- siveco |
| |
| 4.
|
MĂIESTR'IE s. v. complot, conjuraţie, con-spiraţie, dar, descântec, farmec, favoare, graţie, har, intrigă, magie, masinaţie, stratagemă, subterfugiu, siretenie, siretlic, smecherie, tertip, truc, unel-tire, viclenie, viclesug, vrajă, vrăji-torie.Sursă
: Sinonime
( 192697)
- siveco |
| |
| 5.
|
măiestr'ie s. f., art. măiestr'ia, g.-d. art. măiestr'iei; (obiecte, meserii) pl. măiestr'ii, art. măiestr'iile
Sursă
: DOR
(260133)
- siveco |
| |
| 6.
|
MĂIESTR'I//E ~i f. 1) Capacitate de a face totul cu usurinţă si cu dibăcie; dexteritate; pricepere. 2) mai ales la pl. înv. Obiect, creaţie executată cu multă iscusinţă; creaţie artistică. 3) înv. Îndeletnicire bazată pe munca manuală calificată; mestesug; meserie. [Sil. mă-ies-] /măiestru + suf. ~ie
Sursă
: NODEX
(342535)
- siveco |
| |
|
|